Samothraki 2.

Am recidivat in 2015, cum era de asteptat, ne placuse foarte mult insula Samothraki si voiam sa revenim. Am facut pregatirile oarecum in graba. Am aranjat cazarea in insula cu Giorgos, citeste Iorgos, gazda noastra de anul trecut, direct pe net. Avea spatiu la sfarsitul lui Mai, nici o problema. Am plecat vineri 22 Mai seara. Dimineata devreme eram in Salonic. De la gara feroviara, unde trag autocarele romanesti, am luat un taxi pana la moderna autogara, care nu e foarte departe. Am baut o cafea si am mancat o prima placinta cu branza greceasca, tiropita, buna, dupa care ne-am continuat drumul spre Kavala, inca doua ore si jumatate. Voiam sa exploram mai pe indelete orasul prin care trecusem de mai multe ori in drum spre sau venind din insula Thassos. Am tras la un hotel in centru. Sambata e zi de targ in Kavala, dar pana am iesit noi totul se terminase. Seara, dupa sardinele traditionale, la unul din restaurantele de la malul apei, ne-am plimbat prin port. Feribotul de la Pireu, de dimensiuni impresionante, tocmai venise si urma sa plece din nou in cateva ore. Un panou din port ne-a atras atentia, era descrierea unei poteci, Dromo to Nero, Drumul catre Apa, pe traseul conductei de alimentare a vechiului apeduct, sec. XVI, construit de Ibrahim Pasha. Ne-am facut o nota mentala pentru a doua zi. Partea finala a apeductului, mentinuta in foarte buna conditie, este unul din cele mai indragite simboluri ale orasului. Kavala, al treilea oras al Greciei, este un oras cochet, asezat in amfiteatru in jurul unui port natural. casele urca pe dealurile inconjuratoare. Merita o explorare de o zi. A doua zi dimineata am colindat pe stradutele in panta ale orasului vechi, care ocupa peninsula Panagia. In varf se afla o fortareata bizantina care ofera ovedere de ansamblu a orasului. Mai sant si alte atractii, casa lui Mehmet Ali, care avea sa devina conducatorul Egiptului in prima jumatate a sec. XIX, si o fosta medresa musulmana transformata in hotel de lux. Dupamasa, in ciuda caldurii, am pornit in cautarea Drumului catre Apa, am luat-o in sus de la apeduct, si dupa ce am balaurit ceva timp am dat la marginea orasului de un panou unde incepe traseul propriuzis. Apeductul a fost folsit pana in prima jumatate a sec. XX. Poteca urmareste traseul conductei care aducea apa de la sursa pana la apeduct. Poteca placuta, un bun prilej de a cunoaste flora si chiar fauna locala, urca lin pana la 400 m altitudine in dealurile inconjuratoare unde se afla Mana to Nero, literal Mama Apei, la cam 5 Km de oras. De aici poteca continua inca 5 Km pana la Paleo Kavala. Sursa de apa e un izvor bogat, folosit acum de localnici pentru gradinile lor. Noi ne-am intors de la Mama Apei. In zona umeda am intalnit cativa serpi de apa, inofensivi dar impresionanti prin dimensiunile lor, cam 1 m lungime. Am vazut si o broasca testoasa, care dupa aspectul carapacei parea sa aiba o varsta respectabila. La 3 Km de oras poteca trece sub un viaduct al autostrazii Egnatia, autostrada VE a Greciei care uneste Italia, si vestul Europei, cu Istanbulul. Seara destul de obositi, eu coceam o raceala.

De la Kavala, Alexandropoli e aproape, cam doua ore. Am tras ca si anul trecut la Apartment Hotel Athina, un hotel spatios cu personal prietenos. Marti dimineata, 26 Mai, am luat feribotul spre insula. O inghesuiala de nedescris. Inafara de pasagerii obisnuiti era si un grup mare de scolari cu profesori si multe mamici. S-au zbenguit tot timpul. In Kamariotissa am dat de Nikos, soferul de taxi, care ne-a dus imediat in Terma. Giorgos, Irini si cei tineri au parut bucurosi sa ne revada. Ne-am asezat in aceeasi camera, mica dar cu o vedere frumoasa spre Fengari. Dupa ce ne-am odihnit putin am luat-o spre Kentro. Totul era ca anul trecut, nici o schimbare vizibila, cele doua magazine alimentare, Sergiu, aromanul din Metsovo, si cu sotia Maria erau la post, gata sa ofere doritorilor cei mai kitsch magneti si alte zdranganele, cafeneaua, care e centrul activitatii sociale, cladirea bailor, in renovare… Ne-am dus si am facut imediat o baie cu apa termala sulfuroasa la gropan. Terma are o combinatie unica de mare, munte si bai termale, foarte greu de gasit toate trei in acelasi loc. Am facut si ceva cumparatauri la Papanicolau: iaurt, oua, ulei de masline, rosii, ceapa, pere si o paine traditionala. De la locanta de langa 3 Amigos am luat un borcan mare de miere cu 8 euro. Mierea din insula e delicioasa, are un puternic gust amarui, e miere de primavara din flora spontana locala printre care mult oregano. Intr-una din zile am explorat Gria Vathra din Terma. Ne-am dus la platanul unde se trata faunul de anul trecut. Am urcat mai sus , dar am dat de o zona cu vegetatie foarte bogata, multe ferigi aproape de nepatruns. La intoarcere am luat-o in lungul raului. O poteca subtire trece prin multe poieni ascunse, locuri perfecte de campat. Campatul la liber pe insula este interzis in teorie, dar este foarte popular atat cu grecii cat si cu turistii straini. Inainte sa ajungem in drumul de coasta am traversat raul si am iesit la Alekas, care are niste bugalow-uri cochete intr-un cadru placut.

Vineri Terma s-a mai animat. Incepea w/e de Rusalii, care este o sarbatoare importanta si pentru greci, au deasemenea ziua de Rusalii liber. S-au mai ocupat si la Giorgos 2 camere, erau parte dintr-un grup mai mare din Alex-polis, apartineau de un club montan a la Floare de Colt. Sambata ne-am intalnit cu ei pe raul Fonias. La prima vathra se traverseaza apa, dupa care poteca urca destul de abrupt. Dupa a doua vathra urmeaza niste portiuni mai priporoase, asa ca ne-am intors. A doua vathra este cea mai frumoasa, are o cascada si o mica grota pe unul din maluri. Ne-am intalnit acolo cu o grecoaica, d-na Kiriaki/Duminica cu care am stat de vorba. Am mancat din traista si ne-am intors. Harta indica ca daca se urca pana la izvorul raului Fonias, sant 4 vathre, exista posibilitatea de a face un circuit. Mai trebuie sapat. La intoarcere ne-a prins caldura de dupamasa pe asfalt, am scos degetul si ne-a luat pana in Terma un cuplu prietenos din Constanta! Grupul din Alex-polis a urcat pe Fengari duminica. S-au sculat foarte devreme, au plecat pe la 3.00, in liniste insa, nu ne-au deranjat prea mult. Foarte devreme, noua nu ne-ar fi placut un asemenea start. E adevarat ca era luna plina si prima ora de traseu e pe un drum forestier. Se crapa de ziua cam pe la 5.30, un pic mai tarziu decat la Bucuresti. M-am gandit ca poate au facut niste ritualuri precrestine, Samothraki e totusi insula Marilor Zei, poate au implorat Marile Spirite sa trimeata urgia lor asupra lui Frau Merkel… N-o sa stiu niciodata.

Vremea era superba, noi am hotarat sa mergem a doua zi, luni 1 Iunie, ziua de Rusalii. Duminica am luat-o mai usor, am inceput cu o baita la gropan, am mancat o placinta cu branza la Falekas, o placintarie care tocmai deschisese, si dupa aceea am coborat la plaja. N-am rezistat decat vreo doua ore, soarele ardea dogoritor in prima parte a dupamiezii. Seara am mancat niste taitei, adusi de acasa, salata de rosii cu ceapa, branza de capra si mult ulei. Am terminat si o sticla de vin rosu grecesc, cam posirca. Am pus alarma la 5.00 si la 6.30 ieseam pe usa. Vremea tinea cu noi, cerul era senin, nici o lacrima de nor. Am mai luat apa la izvorul din centru, izvorul de sus curgea bine insa, n-ar fi fost nevoie decat de jumatate de litru pana acolo. La 7.30 eram la stana si am prins poteca E6. “Padurea de coral”, paraul, banda de stancarie, padurea de stejar, traseul ne era cunoscut de anul trecut. Prin stancarie, unde poteca e destul de abrupta, a trecut pe langa noi ca o naluca un baiat inalt, slab, cu barbuta si un zambet timid pe fata. A mormait ceva, sto Fengari, si dus a fost. Avea un baston cu capul incovoiat, cum poarta ciobanii prin partile acelea. Bastonul lui avea cam 2 metri insa, il folosea cu multa dexteritate. Aveam sa aflam mai tarziu ca il cheama Sarkis. In padurea de stejar, chiar la inceput, ne-am intalnit cu un grup de 4, 2 baieti si 2 fete. Erau din Kamariotissa. Liderul lor, un baiat inalt, mergea repede, ceilalti 3 se straduiau sa tina pasul cu el. Erau prieteni cu Sarkis, ne-au spus ca locuieste pe munte. Dupa 2 ore am facut o pauza la “pomul nostru”, un stejar cazut intr-o poiana insorita. Mai sus am dat de un neamt cu un caine, corcitura husky, in lesa. Statea jos, avea fata congestionata si bea dintr-o doza de bautura energizanta. Putin mai incolo am dat si de sotia lui, o blonda simpatica , care cobora. Se pare ca sotul ei terminase benzina, asa ca se intorceau. La izvorul Kalamithria la ora 10.00, grupul de 4 tocmai pleca. Izvorul e la peste 1000 m, asa ca ritmul era bun. Am facut si noi o pauza, am mai luat apa si am continuat. Poteca traverseaza valea, merge de-a coasta o bucata buna si apoi face un cot strans la dreapta, intr-un loc unde o poteca nemarcata vine din stanga. Sant acolo cateva locuri de cort amenajate cu bolovani. De aici poteca, marcata cu momai si pete de vopsea rosie, urmeaza o culme laterala pana in creasta. Urmeaza o zona cu vegetatie pitica, un fel de ienupar, unde ne-a surprins cutremurul de 6,4 grade anul trecut pe 24 Mai. Pe portiunea asta, pe la ora 11.00, a aparut din nou Sarkis. Se rostogolea la vale. Folosea bastonul ca un saritor cu prajina, il proptea in stanca si se catapulta inainte cu ambele picioare. Miraculos ateriza fara sa cada si repeta. M-a lasat sa-i fac o poza. Parea foarte fericit, era una cu muntele. Urcase Fengari(1611 m) in cam 3 ore!! Daca ar exista o proba de urcare si coborare pe munte la J.O. Sarkis ar lua sigur o medalie. In zona asta 2 din grupul celor 4 au hotarat sa se intoarca, ii cam sufocase liderul lor. Mai sus banda de vegetatie se termina si urmeaza numai piatra, oarecum asemanator cu varfurile din Retezat. Cu toate ca era o zi insorita era chiar frig sus si batea un vant puternic, cam 60-70 Km/ora. Din cateva ferestre se vedea varful marcat cu un mic monument de beton. Este un munte complicat, poteca ar fi greu de urmarit in conditi de vizibilitate redusa. Am continuat pana intr-un punct de belvedere, cu vederi frumoase spre Hora si Kamariotissa. Cam 1500 m altitudine, de acolo mai erau inca 100 m pana in varf. Insula Thassos se vedea in departare ca o naluca albastra. Era ora 13.00, mersesem relativ incet pe portiunea aceasta. Am hotarat sa ne intoarcem. Am gasit un locsor adapostit si am luat pranzul. Am inceput coborarea. Pe portiunea cu ienupar ne-au ajuns din urma cei 2 cu inca 2 veterani cu bastoane, de dimensiune normala insa. La 15.30 eram din nou la izvorul de sus, am mai facut o pauza la “pom”, si la 18.30, dupa 12 ore, eram inapoi in Terma. Am mai facut ceva cumparaturi in Centru, dar cand am ajuns acasa m-am bagat direct in pat.

Ultimele doua zile pline in insula mai relaxat. Am continuat cu baile la gropan. Am prins vreo 7 cred, ceeace nu e mult dar nici putin. Vederea de la gropan face jumatate din bani, se vede marea Egee si portul pescaresc din Terma, pe digul din port e o inscriptie mare, To Panta Rei, care iti aminteste ca in viata totul curge, curge si nu se mai intoarce niciodata. Intr-una din zile Rodica a cumparat niste miere locala pentru cadouri. Am stat de vorba cu un cuplu de mierari, oameni tineri la 30 si ceva de ani. Aveau un stil de viata interesant, iarna locuiau in Hora, dar din primavara pana in toamna stateau cu stupii in conditii rudimentare, fara electricitate… Probabil ca si Sarkis locuia undeva pe munte cu o turma de capre. Mierarita ne-a spus ca insula e foarte frumoasa si iarna, multa liniste dar si multe furtuni si multa zapada pe munte. Aveau si un magarus, care pentru noi e mascota insulei. In fiecare zi ne delecta cu niste concerte de ragete, baga cam o duzina la o vocaliza. Detectam totusi multa tristete in glasul lui, femeia ne-a explicat ca are trei ani, e baiat mare acum si ar vrea si el o prietena, din pacate nu era niciuna in apropiere. In ultima seara pe insula am luat-o pe la Alekas, apoi spre mare si pe mal inapoi in Terma. Am trecut pe langa un hipiot batraior, il stiam de anul trecut, care dormea linistit, in costumul lui Adam, sub un umbrar pe malul marii. Probabil ca avea un barlog undeva printre platanii din apropiere. Dupa un timp a aparut la orizont, ca un punct intai, feribotul care mergea spre Kamariotissa. Am calculat ca i-a trebuit cam o ora si jumatate de la plecarea din Alex-polis ca sa apara la orizont. Urma sa innopteze in Kamariotissa si sa plece a doua zi la ora 7.00. In port baietii lucrau de zor la Beach Bar, erau mult in urma fata de anul trecut insa, sperau sa fie gata pe 15 Iunie cand studentii greci termina examenele si vin sa se relaxeze.

Joi 4 Iunie, Nikos a venit cu noaptea in cap sa ne duca la ferry. Mai avea o pasagera, o femeie tanara si voinica care vorbea ca o mitraliera, nici cu Nikos nu-mi era rusine dar doamna era in alta categorie. Partea buna, Nikos ne-a luat mai putin pentru cursa. Printre primii la feribot, asa ca am prins niste locuri bune cu masa. Am terminat ce provizii mai aveam si am savurat un cafe americano de la barul feribotului. Pe puntea de sus era foarte placut, un bun prilej sa studiez versantul nordic al muntelui. Traseul nostru se vedea bine. Pentru ca aveam bilete prin Kavala ne-am mai clatit odata ochii cu vederile frumosului oras. Dupamasa eram inapoi in Salonic la Hotel Anessis, care ne fusese gazda si anul trecut. Seara am mancat la To Nisi, un restaurant placut, cu preturi moderate, in Ladadiki, cartierul gastronomic al Salonicului. A doua zi, zi plina. Dimineata devreme din balcon se vedea spre SV miticul Olimp, inca inzapezit. Cu 9 ani in urma, pe 6/6/06, urcasem pe Mithikas, 3 zile minunate in P.N. Olimp, prima noastra experienta greceasca. Intorsi in prezent ne-am dus intai la Jumbo, un hipermarket grecesc cu marfa chinezeasca, o maree de lucruri, ce vrei si ce nu vrei. Vazusem la Giorgos niste plase de tantari cu magneti pentru usa, care i-au placut lui Rodica. Le-am gasit. Apoi am luat-o la picior. Am trecut pe la Muzeul de Fotografie, era in reamenajare, pe un vechi debarcader dezafectat in port, unde seara se aduna tinerii. Am continuat pe vechea faleza pana la Lefkos Pyrgos, Turnul Alb, ne-am prezentat omagiile la statuia lui Alexandru cel Mare, dupa care am luat-o la deal spre orasul vechi, Ano Poli, si fortareata Eptapyrgos, 7 turnuri. Pe drum am cumparat niste cirese, am stat de vorba cu un aroman care isi savura cafeaua pe o banca, ne-a spus, printre altele, ca e multumit cu pensioara lui de 1.000 de euro. Ne-am minunat apoi la Rotonda, un edificiu circular ceva mai sus de arcul Imparatului Galeriu. Tot din epoca romana, a devenit biserica pe vremea Imparatului Constantin cel Mare, apoi moschee pe timpul ocupatiei Otomane, si in fine muzeu in zilele noastre. Ceva mai sus ne-am oprit la casa natala a lui Kemal Ataturk. Este intr-un complex foarte bine pazit, o adevarata fortareata, care include si consulatul turc. Am fost bine primiti de un tinerel. Casa muzeu este interesanta, cu mult material informativ despre viata parintelui Turciei moderne, necesita totusi mai mult timp decat i-am acordat noi. Am continuat pana sus la fortareata. Era o zi foarte calduroasa, ne-am mai oprit pe unde gaseam putina umbra. Am coborat inapoi urmarind zidul vechii cetati a Salonicului, un traseu care ne place foarte mult. Ici colo casute modeste care folseau partial vechile ziduri, unele foarte ingrijite, altele in curs de demolare. Seara am mancat in port la o locanta neturistica, in ciuda faptului ca pe perete era un semn care declara fumatul interzis grecii fumau in draci. Mancarea gustoasa insa. Sambata dimineata ne-am recules la catedrala Sf. Dumitru si apoi am coborat prin vechea Agora la Piata Modiano, unde am cumparat niste masline Troumba, carora le-am prins gustul in Thassos. Dupamasa la drum de intoarcere spre tara. Am prins sudul Bulgariei pe lumina, drumul este foarte frumos, urmeaza cursul raului Struma. Ca o concluzie: Samothraki e o insula magica!